Chinezu si cumparaturile

Nu, nu o sa fie un articol despre cum sa gasesti cele mai ieftine haine la Dragonul Rosu langa Bucuresti. Articolul acesta este prilejuit de faptul ca citez: "Chinezu te vrea la Gold Plaza". Ce'nseamna asta de fapt? Pai se lanseaza Galeria Kinect din centrul comercial Gold Plaza, Baia Mare.

Si cum se stie ca al nostru Chinez e baimarean, nu putea sa lipseasca de la asemenea eveniment. Si se mai stie ca tot ce face el implica si blogosfera in care se invarte, asa ca s-a hotarat sa mai ia pe cineva cu el.

A zis el ca ar vrea sa fie insotit de un blogger (cu doi "g", ca a fost o discutie acum vreo doua zile). Si-a mai zis ca trebuie ca blogger-ul sa faca ceva pentru treaba asta: si anume, sa spuna de ce i se pare important sa existe un centru comercial in orasul de bastina.

Zicea un A-lister la un moment dat: "eu sunt mai de la Buzau", cand facea pe prostul nestiutorul. Ei, eu sunt chiar din Buzau si cam stiu ce-i aia sa n-ai de unde alege cand vrei sa-ti cumperi ceva. La noi primul mall a venit acum vreun an sau doi. N-o sa spun c-a fost vreo revelatie ca mai vazusem, am fost si eu pe la altii care aveau deja dar tot m-am bucurat cand am auzit.

La inceput m-am bucurat doar ca se face (ajungem si noi pe harta), dar bineinteles ca a trecut repede. Si-atunci, de ce mi se pare important/util sa avem mall la noi, unde se termina baraganul si incep Carpatii? Pai sa va spun la ce folosesc eu mall-ul si cum mi-a schimbat "comportamentul de consumator"?

In primul rand, fac cumparaturile dintr-un singur loc; tot acolo platesc si facturi. De acolo scot si bani de la bancomat ca doar, acolo am nevoie de ei. Nu mananc "aripi picante" ca respectivul lant de fast-food a ales sa deschida in alta locatie in urbea noastra.

Si mai important e ca de cand a venit mall-ul in Buzau, am de unde sa-mi cumpar echipament si accesorii de munte. Alea tehnice tot de prin alte parti le-am luat, dar mai un pantalon de vara, mai un polar si un set de imbracaminte termala, mai un sac de dormit. Chestii care pana acum nu prea se gaseau. Ca sa nu mai spun ca mall-ul e locul de promenada, unde domnisoarele isi etaleaza ce au ele mai frumos (noile garderobe, evident). La noi mai putin decat in orasele mari, dar frumos oricum. :)

Dar cel mai mult si mai mult, mall-ul m-a salvat de sarbatorile astea. Am avut un program infernal la munca si nu am reusit sa plec de la birou decat la ore la care nici boschetarii nu mai umblau pe strazi. In seara de 23 decembrie, am reusit sa fug de la birou pe la noua fara ceva si m-am dus in singurul loc unde stiam ca pot sa gasesc cate ceva pentru fiecare membru al familiei: La Mall. Daca nu era locul asta, care sa adune mai multe magazine la un loc, n-aveam nicio sansa sa alerg bezmetic prin oras sa gasesc tot ce am nevoie.

Concluzia. Vreau la cumparaturi la Baia Mare, asa ca am scris acest articol, pentru a participa cu el la concursul deschis de Chinezu la el pe blog.

Traiul decent vs. traiul frumos

Acest articol vine ca raspuns la articolul lui Pavel. Am vrut sa las un comment, dar mi-am dat seama ca ar fi prea lung, asa ca m-am hotarat sa scriu un articol.

N-am sa mai detaliez ce spunea Pavel in articol, pentru ca voi pleca de la premisa ca l-ati citit deja (chiar recomad sa faceti asta).

Deci, cum adica trai decent versus trai frumos? Pai, domul profesor despre care vorbea Pavel, spunea ca traiul decent e sa ai doua masini, doua case, bani in banca si nicio grija pe lume. Eu cred ca nu-i chiar asa.

In opinia mea, traiul decent nu e acela in care nu mai ai ce sa iti doresti. Mai degraba cel de care nu ai motive sa te plangi.

Sa detaliez putin. In viziunea mea, traiul decent inseamna sa am o locuinta (fie ea casa sau apartament) si o masina. Sa pot sa-mi platesc toate datoriile, sa-mi cumpar ce-mi trebuie, iar la finalul lunii, inainte de salariu sa mai am bani de un capriciu (o iesire, un gadget, etc...). Sa nu am griji materiale, de genul: din ce platesc rata, cu ce iau mancare, dar sa-mi doresc mai mult.

De cealalta parte, traiul frumos e acela despre care se vorbeste in articol. Acela in care ai o casa de locuit si una de vacanta, o masina pentru fiecare membru al familiei, bani in banca pentru orice eventualitate si practic, cam nicio grija pe lume.

Eu cred ca asta trece un pic de ceea ce intelegem prin "decent". Sa facem o paralela, ca sa intelegem mai bine. Mergem la un restaurant si servim cina. Totul este asa cum ne-am dori. Mancarea este gustoasa, suficienta si la final nu ramanem cu o gaura in buzunar. Daca ne intreaba cineva cum a fost cina, n-o sa raspundem "decenta", ci mai degraba "buna" (daca nu vrem sa intram in "foarte buna", etc...).

Desi dictionarul il definste altfel, in acest context, "decent" ia o valenta speciala. E acel cuvant care spune ca lucrurile au fost peste medie. Au fost cat sa nu poti sa te plangi de nimic, dar sa vrei mai mult. Ori, viata pe care o descria domnul profesor, nu prea prea lasa loc sa-ti mai doresti mare lucru.

Da stiu, o sa ziceti ca intotdeauna o sa vrei mai mult. Da, e natura umana. Dar una e sa-ti doresti mai mult cand ai 10 masini si o vrei pe a 11-a, si alta e sa-ti doresti o masina.

In concluzie, ca oricum cred ca am lungint vorba mai mult decat e cazul. Nu am nimic cu viziunea omului. Pentru el traiul decent inseamna sa duca o viata lipsita de griji. Dar e greu sa definesti decenta in felul asta. Daca toti am duce un trai "decent" in acest sens, care ar mai fi traiul bun? Cum am mai defini un trai fericit...?

Comportamentul pietonului la semafor

De cate ori ies pe strada, nu pot sa nu observ un comportament cel putin interesant al pietonilor cand vine vorba de stat la semafor.

La 8 din 10 semafoare il gasesti pe "el". El e cel care desi vede culoarea rosie la semafor, coboara de pe bordura incercand sa treaca. Masini sunt multe, asa ca nu reuseste si ramane pe loc (in strada) asteptand nerabdator, grabit...

Ce mi se pare si mai interesant e faptul ca de cele mai multe ori acelasi individ uita sa mai plece cand se face "in sfarsit" verde. Il vezi incremenit in strada, plecand confuz de pe loc cand vede ca cei de pe trotuar l-au lasat deja in urma.

Si mai e un comportament fascinant cand vine vorba de semafor. Vad oameni care se indreapta catre un semafor in pas normal (deloc grabit). Daca se afla la 20-30m de semafor si vad ca urmeaza sa se faca rosu, o iau la fuga ca apucatii sa apuce sa treaca. De multe ori, daca ar fi pastrat ritmul initial ar mai fi stat maxim 20 de secunde si semaforul s-ar fi facut din nou verde.

Si stau si ma gandesc. Unde se grabesc brusc oamenii cand vad ca urmeaza sa se faca rosu? De ce pana acum nu aveau probleme de timp si deodata semaforul ii face sa-si dea seama ca se grabesc.

Mi-a zis mie bunicul cand eram mai mic: "Stii cum se cunoaste calu' puturos? E ala care bate din copita atunci cand sta pe loc. Ala sigur cand o sa-i dai bice o sa se miste incet...".

Una scurta - Abecedarul binoclurilor

Pentru cei dintre voi in cautarea unui binoclu, Marius a scris la el pe blog un ABC care va poate ajuta sa luati decizia corecta. Cititi articolul aici.

Voi cum cumparati hainele de corp?

Azi am fost sa-mi cumpar niste imbracaminte de corp. Bluza si pantaloni termali pentru purtat pe sub hainele de iarna pe munte. Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, puteti vedea aici. Numai ca odata ajuns la magazin m-am lovit de o dilema. Cum stiu ca sunt buni de mine?

Acum, e clar ca la lenjeria intima, gen chiloti si alte articole asemanatoare, nu probezi. Te uiti si te cam prinzi daca o sa-ti vina sau nu. Dar genul asta de articole in ce catgorie intra (ma refer mai ales la pantaloni, care sunt un fel de izmene)?

Sunt prea intime ca sa le probeze 5 oameni inainte ca tu sa te hotarasti sa le cumperi? Sau trebuie probat ca stii ca o sa cumperi ceva pe masura ta?

Eu am ales sa nu probez (mai ales ca si vanzatorul ezita sa-mi spuna ca pot folosi cabina de proba ca sa ma hotarasc). Din fericire am ajuns acasa si-mi veneau si bluza si pantalonii, dar intrebarea ramane. Voi cum faceti cand aveti de cumaparat genul asta de haine?

Cum am ajuns sa folosesc paper.li

Pentru cei care nu stiu, paper.li este un serviciu care transforma o lista de tweet-uri intr-un ziar online cu categorii si sectiuni. Prima data cand am luat contact cu el a fost cand cei de la DreamTeam tot publicau pe Twitter genul asta de ziar. Am dat click, am citit, dar nu am luat in seama serviciul.

Mai tarziu, am mai vazut cativa twitter-istii facand acelasi lucru. Deja eram curios, asa ca am intrat sa cercetez mai indeaproape. Tot ce-ti trebuie este un cont de Twitter su ajutorul caruia te poti loga instantaneu. Nu a fost nevoie de nicio adresa de email, nico parola, nimic...

Mai apoi, paper.li te intreaba din ce vrei sa fie compus "Ziarul" tau. Exista 3 optiuni:

1. Ii dai un cont de twitter si se uita la toti cei pe care ii urmareste
2. Ii dai o lista de twitter si se va uita numai la cei din lista
3. Ii dai un #hashtag si se uita la toate tweet-urile care il contin

Eu mi-am facut unul cu toti cei pe care-i urmaresc si doua dupa liste care ma intereseaza mai mult. "Ziarele" pot fi redenumite, se pote seta ora la care sa isi faca update si pot fi publicate automat pe Twitter.

Acum apare intrebarea: de ce as folosi paper.li?

Pai sunt doua motive. Este foarte util pentru cei in cautare de cat mai multe link-uri catre articolele lor. Daca ti-ai promovat articolul pe twitter, va aparea si pe pagina paper.li, iar link-urile nu contin "nofollow".

Al doi-lea motiv si cel mai important dupa parerea mea, este ca face ordine in noianul de informatie care apare pe twitter in fiecare zi.

In primul rand, se uita doar la tweet-urile care contin link-uri, ceea ce inseamna ca filtreaza din start "galagia" de genul: "M-am trezit", "Plec la munca", etc...

In al doi-lea rand, categoriseste link-urile in asa fel incat pot fi urmarite mai usor. Are o sectiune cu clipurile video care au fost postate si alta cu poze. Asta ajuta, pentru ca poti vedea pe ce dai click (mai ales ca unii dau tweet-uri de genul: "Genial!!!! [link]").

Din aceste ratiuni, am ales sa folosesc paper.li. Intru in fiecare seara si citesc articolele care mi-au scapat in marele flux de date care imi trece prin fata zilnic.